O carte despre “Terapiile biologice în depresii”

 

                  Depresia este o tulburare ce ţine de regimul nostru afectiv. Una din ultimele apariţii editoriale pe aceastǎ temǎ este cartea doamnei doctor Rodica Jeican, , intitulatǎ “Terapii biologice în depresii”, apǎrutǎ la Editura Ecou Transilvan din Cluj.

 

In cele 12 capitole ale cǎrţii, care se rǎsfirǎ pe 175 de pagini, problematica depresiei este abordatǎ în profunzime. Le trecem şi noi în revistǎ în cele ce urmeazǎ.

 

Capitolul 1, intitulat “Tulburǎrile afective” face o scurtǎ introducere în universul depresiei, menţionând cei doi poli ai tulburǎrii afective:  “cel depresiv (o scǎdere a trǎirii afectului) şi cel maniacal (trǎire afectiv pozitivǎ)”.  Tot aici aflǎm cǎ existǎ o diferenţǎ precisǎ între emoţiile negative şi fenomenul depresiei, acesta dim urmǎ putându-se croniciza.

 

Capitolul al doilea  - “Psihofiziologia depresiei” – ne dezvǎluie misterele ce stau în spatele fenomenologiei depresiei. Printre indicatorii fiziologici ai depresiei, menţionati aici, se numǎrǎ: electromiografia facialǎ (1), conductanţa electricǎcutanatǎ (2) şi lateralizarea emisfericǎ (3).  Toate aceste cunotinţe, prezentate în întregul volum sunt utile medicilor în general, ca adjuvant în tratarea pacienţilor.

 

Din cel de-al treilea capitol, aflǎm care sunt bazele biologice ale depresiei: Acestea rezidǎ în structura fizicǎ a creierului şi  în modul sǎu de funcţionare.  In acest capitol descoperim cei trei neurotransmiţǎtori, în urma deficitului cǎrora rezultǎ depresiile, şi anume: serotonina (SHT), noradrenalina şi dopamina.

 

In capitolul urmǎtor, autoarea prezintǎ câteva reflecţii “despre industria medicamentelor psihotrope”.

 

“Marea industrie a companiilor de medicamente, sub denumirea generalǎ actualǎ Bigpharma (Angell, 2005) joaca un rol din ce în ce mai important în sectorul medical”.  Astfel începe autoarea capitolul 4.  Câteva din aspectele pe care le puncteazǎ în continuare sunt: marketing-ul amplu realizat de companiile producǎtoare de medicamente, micile daruri oferite de companiile de medicamente organizatoare de seminarii medicilor participanţi, fapt ce influenţeazǎ prescrierea anumitor medicamente in detrimentul altora, medicul fiind transformat astfel într-o maşinǎ de prescris medicamente.

 

Capitolul 5 abordeazǎ Antidepresivele. In prima parte a acestui capitol, sunt prezentate mecanismele de bazǎ ale acţiunii antidepresivelor: blocheazǎ receptarea unei monoamine (1), blocheazǎ receptorii monoaminooxidazei (2) şi pot avea actiune directǎ asupra unui singur sistem monoaminergic sau asupra mai multora.

 

Dupǎ trecerea în revistǎ a compoziţiei farmacologice a antidepresivelor, dr Rodica Jeican ne prezintǎ rata rǎspunsului placebo, farmacocinetica antidepresivelor (care se realizeazǎ la nivelul ficatului)  şi clasificarea acestora.

 

In partea a doua a acestui capitol, sunt descrise diferite forme de depresie descoperite pânǎ în prezent: depresia severǎ, depresia psihoticǎ, depresia medie, distimia, anxietatea, depresia bipolara, depresia la vârstnici, depresia în pediatrie, depresia postpartum, psihoza postpartum, depresia de doliu, anorexia nervoasǎ, bulimia nervoasǎ etc, dar şi modul de tratare al acestora.

 

Capitolul 6 prezinta Tratamentul electroconvulsivant.

 

In capitolul 7, aflǎm despre “Tratarea magneticǎ repetitivǎ transcranianǎ”.

 

“Câmpul magnetic penetreazǎ scalpul şi creierul neatenuat deoarece aceste ţesuturi nu au conductivitate astfel încât depolarizarea ţesutului neural se face perpendicular pe acesta”.

 

Capitolul 8 abordeazǎ tematica luminii artificiale strǎlucitoare  şi explicǎ cum poate fi aceasta folositǎ în tratearea depresiei.

 

Capitolul al unsprezecelea este dedicat teoriei cognitive elaborate de G. Kelly şi modului în care aceasta poate fi aplicatǎ în depresii.  Un capitol foarte util, despre schemele cognitive si modalitatea in care pot fi acestea ameliorate in cadrul psihoterapiei depresiei.

 

Cartea se incheie cu prezentarea câtorva cazuri clinice, din experienţa personalǎ a autoarei.

 

 ===============================================================================


RECENZIE

“Doctrine esoterice despre viaţa de dincolo de moarte. Spiritism şi reîncarnare”

Simona Spiridon

 

Lucarea de faţǎ abordeazǎ o temǎ care se aflǎ la limita dintre normal şi paranormal: existǎ viaţǎ dupǎ moarte? Se întrupeazǎ sufletul într-o nouǎ existentǎ, într-un alt trup?

 

Titlul cǎrţii este unul incitant.  La fel şi coperta din faţǎ, care înfǎţieazǎ o jumǎtate de cap de pisicǎ neagrǎ, pe un fundal negru. Deschizând coperta, pǎtrunzi într-o lume plinǎ de mister...

 

Dupǎ cum mǎrturisete însǎşi autoarea, subiectul este unul destul de controversat.

 

“Spiritismul este adeseori a sociat cu termenul de ocultism, cuvânt care derivǎ din latinul ocultus, tradus prin ascuns, misterios, ceea ce alegem sa ignorǎm sau sǎ nu înţelegem. Cu alte cuvinte, ocultismul poate fi definit prin totalitatea lucrurilor necunoscute, incerte sau iraţionale, stând la baza legǎturii invizibile dintre lume şi cosmos”.

 

Lucrarea este structuratǎ în douǎ pǎrţi. Prima parte cuprinde trei capitole, iar cea de-a doua patru.

 

In prima parte a cǎrţii, ne familiarizǎm cu literatura spiritistǎ, cu practici spiritiste strǎvechi (necromanţia) şi aflǎm cine este pǎrintele spiritismului modern, in persoana lui Emanuel Swedenborg.

 

In Capitolele din partea întâi a cǎrţii, Simona Spiridon face o scurtǎ incursiune în istoria spiritismului, purtându-ne cu tandreţe prin marile epoci ale istoriei omenirii.  Aceastǎ lucrare-sintezǎ este utilǎ deopotrivǎ antropologilor, psihologilor, sociologilor şi celor care doresc sǎ aprofundeze acest subiect.

 

In Capitolul 1, intitulat “Scurt istoric al spiritismului”, scriitoare face o scurtǎ trecere în revistǎ a istoriei practicilor spiritiste, începând cu Antichitatea.  Primul obicei antic de care ne vorbete este necromanţia, care este “o formǎ veche a spiritismului de astǎzi, necromantul evocând morţii în scopul prezicerii viitorului”.

 

Apoi ni se prezintǎ cǎrţile sacre evreieşti, unde “lumea de dincolo este adesea atribuitǎ unor locuri mitice: sub pǎmânt, în Cer, dincolo de ocean, sau chiar sub apǎ”.

 

Cǎrţile morţilor din diferite culturi  prezintǎ cǎlǎtoria sufletului cǎtre aceste tǎrâmuri.  Sunt menţionate “Cartea egipteanǎ a morţilor” şi “Cartea tibetanǎ a morţilor”.

 

Spre finalul capitolul întâi este prezentatǎ pe larg munca lui Emanuel Swedenvorg, parintele spiritismului si dintre operele sale sunt amintite: ”Raiul şi Iadul” sau “Arcanele celeste”.

 

Capitolul al doilea – “Mişcarea spiritistǎ în timpul perioadei moderne” – ne familiarizeaza cu alfabetul spiritist, al cǎrui baze au fost puse de celebrele surori Fox din America şi face o trecere în revistǎ a mediumilor, fǎcând şi o clasificare a  acestora.  

 

Tot în acest capitol aflǎm de Allan Kardec, creatorul teoriei spiritiste şi de cǎrţile sale: “Cartea spiritelor”, “Cartea mediumilor” şi “Evangheia dupǎ spiritism”.

 

“In opinia lui Kardec, Dumnezeu reprezintǎ inteligenţa supremǎ, cauza primarǎ a tuturor lucrurilor, etern, infinit, imaterial, unic, just şi atotputernic”.

 

Este menţionat şi Bogdan Petriceicu Haşdeu, considerat a fi precursorul spiritismului în România.

 

Cel de-al treilea capitol se intituleaza “Doctrina spiritistǎ – o controversǎ permanentǎ”.  Capitolul incepe cu prezentarea versetului 28 din Cartea Regi din Vechiul Testament referitoare la practicile de necromanţie, în care morţii sunt chemaţi pentru prezicerea viitorului. In continuare sunt prezentate câteva cazuri de apariţii ale spiritelor, dar şi atitutdinea bisericii cu privire la spiritism.

 

Autoarea Simona Spiridon îl amintete pe Sfântul Ciprian, “filosoful din Antiohia Siriei, despre care se spune cǎ a fost unul dintre cei mari vrǎjitori de pe vremea împǎratului roman Decius”. De fapt, acatistele Sfîntului Ciprian sunt recomandate a fi citite împotriva farmecelor şi vrǎjilor.

 

Cea de a doua parte a cǎrţii este dedicatǎ unui alt subiect controversat: reîncarnarea. In primul capitol aflǎm despre istoria reîncarnǎrii. Sunt menţionaţi câţiva autori, care vorbesc în cǎrţile lor despre fenomenul reîncarnǎrii:  Friederich Lenz – Lifetime. The Accounts of Reincarnation, unde autorul stabilete o legǎturǎ între fenomenele de deja-vu şi amintirile din vieţile anterioare.  Simona Spiridon îl mai aminteşte pe cercetǎtorul american în domeniul parapsihologiei Lloyd Auerbach şi cartea sa “Psychic Dreaming – A Parapsychologists’ Handbook”.

 

“Cercetǎtorii au ajuns la concluzia cǎ reîncarnǎrile nu se petrec la întâmplare (ci pe baza unor legi – n.r.): legea evoluţiei spirituale a sufletului care urmeazǎ a se reîncarna (1), legea karmei, care impune menţinerea echilibrului şi a armoniei în întregul cosmos (2) şi reluarea unor legǎturi din vieţile anterioare, care au avut la timpul respectiv o mare încǎrcǎturǎ emoţionalǎ (3)”.

 

Tot în acest capitol, autoarea expune cîteva “opinii ale personalitǎţilor despre subiectul controversat al reîncarnǎrii”. Astfel aflǎm cǎ acest subiect a preocupat omenirea încǎ din zorii existenţei sale. Despre aceasta au scris Herodot, considerat a fi pǎrintele istoriei, iar mai aproape de timpul nostru autoarea îi aminteşte pe Schopenhauer şi Goethe.

 

Capitolul doi trateaza tema “reîncarnǎrii şi a continuitǎţii sufletului dincolo de moarte şi de concepţia unor mari religii ale lumii”.

 

“Conform celor mai multe religii, durata cǎlǎtoriei între momentul morţii şi intrarea într-un nou uter variazǎ între 18 şi 49 de zile, timp în care sufletul trǎiete într-o lume intermediarǎ.  In budism, ea este numitǎ prima luminǎ curatǎ a perfecţiunii, în religia egipteanǎ este identificatǎ cu Osiris, iar în cretinism – ascensiunea la Dumnezeu”.

 

Sunt trecute în revistǎ marile religii ale lumii şi concepţia acestora despre reîncarnare: creştinismul, islamismul, budismul tibetan şi daoidmul din China.

 

Cel de-al treilea capitol din partea a doua a cǎrţii abordeazǎ tema “reîncarnǎrii şi nemuririi sufletului  în lumea de apoi, perceputǎ de marile civilizaţii”. In aceastǎ adevǎrata incursiune în necunoscut, autoarea ne poartǎ  cu mǎiestrie prin culturile aztecǎ, egipteanǎ, greacǎ şi romanǎ.

 

Cartea se Uncheie cu un capitol dedicat lui Emanuel Swedenborg si Allan Kardec.

 

Aceastǎ carte poate sǎ ofere multe rǎspunsuri celor care le cautǎ, care ii doresc sǎ priveascǎ viaţa – inclusiv propria viaţǎ – dintr-o nouǎ perspectivǎ.

 

=================================================================================

 

RECENZIE “Cluj-Napoca Ro EU. Dosarele X si KIX. Telenovele si ePoeme, de S.A.S, Editura ECOU TRANSILVAN Cluj

 


Tocmai a vǎzut lumina tiparului în oraşul de pe Someş volumul intitulat “Cluj Napoca RO Eu – Dosarele X şi Kix Telenovele şi ePoeme”, scrisǎ de S.A.S. şi este volumul sǎu de debut. 

  

                Cartea a apǎrut la Editura ECOU TRANSILVAN, care oferǎ peste 100 de titluri cititorilor sǎi, din domenii precum:  Cǎrţile copilǎrieiAcademica, Folclor, De tot râsul, Istorie, Criticǎ literarǎ şi altele.

  

Deschid cartea cu sfiala copilului care priveşte pentru întãia oarǎ un OZN lovit de un fulger şi rǎmâne mut în faţa acestei minunǎţii.  Imaginea de pe copertǎ mǎ anunţǎ cǎ va fi o cǎlǎtorie plinǎ de mister, in care mǎ voi regǎsi pe mine.

  

Cartea este structuratǎ în 11 capitole de “Telenovele”, iar partea din spate a cǎrţii ne rezervǎ o surprizǎ:  gǎsim o colecţie ineditǎ de poezii, intitulatǎ “ePoeme”, crâmpeie din inrǎurirea sufleteascǎ de excepţie a autorului.  

  

Dar sǎ pornim la drum.

  

Primul capitol se numeşte “Dosarele X”. Aceastǎ denumire, care imi aminteşte de serialul cu acelaşi nume, anticipeazǎ parcǎ un salt in domeniul paranormalului. Astfel aflǎm despre fantome, spirite care împing cu putere uşa si multe, multe altele, pe care te las sǎ le descoperi singur, cititorule...

 

               Partea de prozǎ a cǎrtii este presǎratǎ cu multe versuri populare şi culte, care ilustreazǎ culoarea locului. Insusi autorul declarǎ cǎ a fost “provocat sǎ scrie de premiile pe care le-a primit”.  Pe parcursul cǎrtii, el poartǎ un “dialog special cu cititorul”, iar prin scris el isi “descarcǎ sufletul”.

 

           Printre fenomenele paranormale prezentate de autor in capitolul unu al cǎrtii se nmǎrǎ:  fenomenul I (capacitatea unui creier de a influenta alt creier de la distanţǎ) – o descoperire epocalǎ şi pictura cu mintea (pictura psi), dar si rǎpirile cu extraterestri.

  

Capitolul 2 al cǎrţii se intituleazǎ “Feroviare” şi prezintǎ aventuri petrecute pe tren şi semnificatia lor profundǎ.

  

Capitolul 3 ne relateazǎ “Povesti cu final neasteptat”. In acest capitol,  regǎsim şi nuvela“Labirint”, care i-a adus autorului unul dintre premiile sale literare.

  

O relatare plinǎ de suspans referitoare la o doctorandǎ care rǎmâne blocatǎ într-un laborator. O nuvela psihologicǎ, care descrie stǎrile prin care trece personajul, şi intrebǎrile existentiale pe care şi le pune.  Din nou, fenomene paranormale: în încǎperea în care a rǎmas blocatǎ, îi apare aievea maestrul ei de Aikido, care o sfǎtuieşte ce sǎ facǎ ca sǎ iasǎ din prinsoare...

  

Capitolul 4, “Carnetele Maiorului Dorin”, prezintǎ cu multǎ iscusinţǎ aventurile (imaginate, desigur)  unui agent secret de pe vremea comunismului, cu relatǎri din peregrinǎrile sale.

  

Majoritatea nuvelelor din aceastǎ carte sunt scrise la persoana întâi, cu toate cǎ  ele sunt fictive.  Autorul nu se identificǎ cu personajele pe care le-a creionat cu atât de multǎ iscusinţǎ, ele întrupând doar vizunea şi fructele imaginaţiei sale asupra anumitor aspecte ale vieţii.

 

 Capitolul 5 Marika y Marika este dedicat iubirii.

 

 Capitolul 6 “Eseuri şi deseuri” este unul aparte:  debuteazǎ cu incredibila, magnifica, inegalabila “Reţetǎ pentru beeeeest seeeller-uuuri”.

  

Nestemata acestui capitol o reprezintǎ nuvela “Limba românǎ fǎrǎ injurǎturi”.

 

 O altǎ scriere deosebitǎ din acest capitol este “Sputnik Uno”, presaratǎ cu idei fizice, metafizice si  paranormale. Din cartea asta ai ce invǎta!

  

Nuvela “Cǎrarea de foc”, care i-a mai adus incǎ un premiu autorului, descrie determinarea si pregǎtirea psihologicǎ a celor care aleg sǎ pǎşeasca prin foc, pentru a deveni mai puternici, pentru a-şi depǎsi limitele conştiinţei. Aceleaşi idei se regǎsesc şi în fizica cuanticǎ şi dezvoltarea personalǎ.

  

Esenta acestei nuvele ar fi: “Sǎ ştii ceea ce doresti sǎ faci 100%.  Pǎşeşte cu hotǎrâre, acţioneazǎ cu hotǎrâre.  Sǎ acţionezi in ciuda, in pofida fricii dtale, cu convingerea 100% cǎ vei reuşi”.

  

“Viziuni, vedenii si groapa primarului” prezintǎ fenomenul viziunii. Normal sau paranormal? Realitate sau fictiune?

  

In Capirolul 7, scriitorul ne relateazǎ mai multe Scrisori Deschise, adresate unor personaje fictive diferite: Scrisoare deschisǎ unei viitoare nore, Scrisoare deschisǎ unei  tinere aflate in impas, Scrisoare deschisǎ unei bibliotecare cu un serviciu nepotrivit, Scrisoare deschisǎ unei asistente medicale de la EKG. Un titlu pe care îl remarc în acest capitol este acesta din urmǎ, episodul fiind relatat cu o savoare profundǎ.

  

Capitolul 8, “De pe bloguri adunate” (si-napoi la lume date) reuneşte cǎteva texte şi expresii de pe bloguri, care au atras atentia scribului.

  

Capitolul 8 “Colectii cu specific local” este o odǎ adusǎ orasului de pe Someş,  cu mult umor.

  

In viziunea sǎseascǎ (adjectiv care provine de la S.A.S), “Un oraş înseamnǎ oamenii pe care îi cunoti, cu care trǎieti impreunǎ, cu care împarţi bucurii, sentimente, cu care te baţi, te lupţi pentru existentǎ, cu care treci prin întâmplǎri şi pǎţanii”...

  

Cine este S.A.S?

  

Aflǎm din nuvela “Accent de ardelean”,  al doilea titlu din capitolul 9:

  

“Stiam cǎ sunt ardelean. Asta inseamnǎ cǎ dacǎ îmi spui azi o glumǎ, s-ar putea ca mâine sǎ îmi pice fisa şi sǎ încep sǎ râd, dar nu-i sigur, sigur e cǎ niciodatǎ n-o fost sǎ nu fie cumva”.

  

“Cine-a pus carciuma-n drum” ne lasǎ sǎ intrezǎrim  puţin printre gândurile unui vizitator ocazional al cârciumei.

  

Din Telenovela politicǎ “In vizitǎ la sediu”, aflǎm de setea de aventurǎ politicǎ a persobajului.

  

Urmeazǎ “Ploaie de varǎ à la Cluj – Telenovela strict autenticǎ”.

  

“Ştiti cum plouǎ la Cluj? La Cluj, ploaia o comandǎ Sfantul Medard. Dacǎ plouǎ de ziua lui, ai parte de 40 de zile de ploaie, uneori chiar 50”.

  

Din Capitolul “Colecţii cu specific local” nu putea sǎ lipseascǎ nuvela intiulatǎ “Lulu”. Vǎ mai amintiţi de el?

  

Incǎ din primele rânduri ale nuvelei, cititorul este invitat sǎ îl cunoascǎ pe acest “ultim clown orǎşenesc medieval al Clujului, oligofren, dar la limita la care se descurcǎ în viaţǎ binişor printre cei întregi la minte”. Autorul ne relateazǎ cateva pǎţanii cu dânsul.

  

“Viaţa şi puterea zvonului” este o altǎ nuvelǎ interesantǎ, în care scribul ne aratǎ cum “Zvonul are viaţǎ proprie , de la jocul de copii numit telefonul fǎrǎ fir, cand un ţântar se transformǎ într-un armǎsar, sau la jocul politic, când zvonul cǎ se scumpesc ţigǎrile şi bǎutura  se terminǎ cu a cǎzut guvernul”.

  

Tot aici citim Aria Zvonului, o parodie spumoasǎ dupa “Aria Calomiei” din Opereta “Barbierul din Sevilia”.

 

 Capitolul 10 “Convorbiri cu Floricel” prezintǎ convorbiri filosofice între douǎ personaje – unul este S.A.S, iar celalalt este alter ego-ul lui.  Este un capitol în care, dupǎ cum însuşi autorul mǎrturisete, “Conceptele şi simbolurile discutate au valoare la est de Urali”. Capitolul conţine reflexii cu privire la divinitate, miracole, revelaţii, intercalate cu referiri la teorii ştiinţifice.  Sunt mǎrturii, cred, în care ne putem regǎsi fiecare dintre noi şi care ne pot îmbogǎţi sufleteşte.

  

Capitolul 11 “Iubire la 46 de grade si un sfert” reprezintǎ partea finalǎ a capitolelor de prozǎ a “Dosarelor X si KIX”.

  

Acum urmeaza “Doasarele Sufletului” – ePoemele.  Intoarcem cartea şi deschidem coperta a doua. Pe prima filǎ scrie “Cap 12 – ePoeme”. Aici sunt cuprinse 39 de pagini, un crâmpei din puritatea sufleteascǎ a autorului.

  

 

“Tu eşti de vinǎ cǎ sunt nori,

  

Cǎ eu sunt vesel sau sunt trist,

  

Cǎ a fost pus pe Cruce Crist,

 

Cǎ lumineaza-n beznǎ sori”.

 

 

Pentru mine, cartea “Cluj-Napoca Ro EU – Dosarele X si Kix. Telenovele si ePoeme” reprezintǎ o carte  plinǎ de invǎţǎturi, cu un mesaj sensibil şi complex, pentru cine ştie sǎ îl înţeleagǎ.

  

Am descoperit aceastǎ carte într-o vreme în care cǎutam rǎspunsuri. Şi le-am gǎsit. Deşi am fost scepticǎ când am deschis prima filǎ, cartea m-a fascinat şi nu am putut sǎ o las din mânǎ pânǎ nu am terminat-o de citit.  Cartea aceasta m-a schimbat, mi-a oferit o nouǎ perspectivǎ asupra vieţii, . Ea reprezintǎ o adevaratǎ provocare pentru minte şi spirit.

 

 La momentul publicǎrii acestei cǎrţi, autorul avea deja patru premii literare, semn cǎ operele sale alese sunt de un real folos umanitǎţii. Cred cu tǎrie cǎ a sosit timpul ca acum sǎ primeascǎ “Premiul Publicului”. Recomand cu cǎldura.